reportaj Ramicul Sarat jud buzau

»Reportaj: Viata si imortalizare in Rimnicul Sarat
Dincolo de Buzau, Rimnicu Sarat: “esti nebun!”. Pe E 85, Rimnicu Sarat: “Te omor, ba, chem Politia!”. Rimnicu Sarat: varul lui Ilie Nastase imi promite doua lipitoare, un miel si doua casuri.

Vertij. Unde e Rimnicu Sarat?

Il pierdusem. In trei minute, din care doua la stop. A durat vreo cinci ca sa intorc, aglomeratie pe E85. Iar ma trezesc dincolo de pod si, vai, si la iesirea ailalta. E ceva cu mine. Unde e orasul? In memoria mea, nu. Masina vroia sa consume benzina pe el. Rimnicu Sarat e oras fantoma. E, nu e. Cobor. Sa-l imortalizez.

“Imi place?” “Esti nebun.”
Cobor din masina, impreuna cu aparatul foto. O placa ruginita: “Sala de tenis de Masa”. Absurd, nu? |mi inchipuiam senzationalul. Potriveam aparatul. |nspaimintator: “Ce vrei mata aici?” “Pozez.” “Ce pozezi?” “Pozez semnul asta!” “De ce?” “Mi-a placut!” Vroiam sa scap. Placutul pentru rimnicenii sarati este o categorie estetica. Doamna are basma si matura: “Sa-ti placa? Esti nebun!” Ma sperii. Nebunia are ceva placut, dar nu in mijlocul Rimnicului Sarat.

“Ba! Tu m-ai pozat?”
Uite ce cautam in Rimnicu Sarat: pierderea a trei ore pina la meciul de fotbal de Divizia a treia Olimpia CSM Rimnicu Sarat - Farul 2. Pustiu. Case. |ncep sa sterg de pe aparatul foto pozele vechi. Pe strada, mergind. Nu prea aveam memorie, nu? {i sterg, de pe digital. |n jur o piata, singura. Blocuri. Cu spatele toate. Te duceai in fata, erau in spatele altora. |n spatele meu, scurt: “Ba, opreste acum!” Merg. Sint luat de git. Tras de haina. “Ma, vierme! Ce ti-am facut sa ma pozezi? Unde te trezesti?” Am vrut sa urlu. Sa urlu in Rimnic. Ce-s nebun? Am biiguit. “Ba, ai trecut pe linga mine si ai pozat.” Spun: “am pozat o tabla cu ping pong”. Cind aude, e gata sa-mi futa o scatoalca, dar intre mina ridicata si obrazul meu, ma scutur si fac doi pasi. “Sint liber sa pozez ping pong.” {i eu mi-as fi tras o palma pentru vorba asta. Omul zice: “M-ai pozat! Arata aparatul. Chem Politia!” {i formeaza ceva pe mobil. Spun: “Sint liber sa plec.” {i adaug: “Vin peste un sfert de ora.” Am intors spatele. “Chiar vii?”

Ghinioiu
Imi jur sa nu-mi mai placa nimic. Imi jur sa-mi fac memoria in locuri protejate. In piata centrala se invirt tarabele cu mine. Carnea svicneste, creierul-ciocan. Umilit, imbrincit. Intr-un oras pustiu. Caruia ii pusesem gind senzationalist. Pe garduri si prin aer afise cu Ghinioiu, candidat pelede la primarie si cu unul imbatrinit prematur, figura hidoasa, din partea penele. O iau la fuga. Unde sa fugi? Numai inapoi si ma intorc la fata imbrincelii. Omul meu nu era cu Politia. Era mai incolo la tacla cu rimniceni bagati sub o capota de masina veche. Nu era la fata locului, nu? L-am ocolit si am parasit Rimnicu Sarat. Apoi, m-am intors la meci.

Prima repriza
Atirnat de garduri sa pozez golul Rimnicului. Prima repriza comentata de un mos surd si nepotelul lui: “Ce cati aci?” “Parca erai la sifoane.” “Cine joaca?””Farul 2.” “|i?” “Farul 2.””Cine?” “Farul.” “Cind?” “|ii.” “Ai nostri?” “Albastru.” ”Ceee?” ”Albastru.” ”III?” “Iiii.” “Gol!” “Nu e, Farul a dat gol.” “Gooool!” “Nu, Farul a dat.” “III?” “i”. “Gura ma-sii, nu-s buni de nimic. Huo!” “Iiii, nimic.” “A venit Gogu?” “Iiii?” “Gogu nu e cu matale?” “Iiii, vad meciul, uite-o, ba, pe fata lui Gica, mama, mama!”

Repriza a doua
Cel mai greu a trecut pauza. Ma mut mai spre stinga. Fotbalistul Bunica si ai lui incercau poarta. |n tribune o banca intreaga de notabilitati. Unul, nea Gore, face versuri unei banci de domnisoare: “Foaie verde licurici, de ce umbli pe aici, cu fusta pe buci?” Nici un gol. Ma trage ata sa fac o poza cu bancile. Si, pe ascuns, o fac. Imediat, o notabilitate a orasului striga la mine: “Fa-ne o poza!” Ce o sa mai patesc? Goool! Olimpia. Si iar “Gool!” Bunica de la Olimpia. Sfirsit de meci. Ma tin dupa nea Gore. Luam o bere la Poenita. Si incepe povestea vietii lui.

Viata si imortalizarea varului lui Ilie Nastase:
“Domle, sint varul lui Ilie Nastase. Il vezi, mata, luni? Spune-i sa-ti dea telefonul lui ca sa vin pe la el. Ta-su a murit in tren, in drum spre mine. Da, venea sa-i dau carne. Ca aveam si nu ma lacomeam. Eram pe constructii. Vrei tu, cooperativa sa-ti faci cladiri? Bun, era pe vremea lui Ceausescu, ce ciment, domle? Tai si tu un miel, tai si tu un miel, dai si tu un porc. Duc la Fieni la doamnele de la desfacere. Cite vagoane, nea Gorica? Pai, cite poti mata si le luam si eu pe fete cu Georgica. Domle, mie mi-au placut femeile. Nu sa le fac perversitate, nu. Pe fata si cu scula mea lunga. S-o ai lunga si buna. Cu ea te descurci si la proaste si la nobile. Am ajuns tocmai in stepele baicale, unde abia se vedeau leii si lupii din iarba, si i-am dat de mincat si de baut. Pai, cum? Am ajuns la Moscova, la Kiev, la Leningrad. Puneam in camera produse: rujuri, chiloti, ce aveam. Intrau rusoaicele si eu in virful patului si doar in chiloti. In picioare, faceam asa, in sus si in jos, “vrei, vrei?” Nu stiam o boaba, ele nu stiau. Dar ce ne trebuia. O aveam pe translatoare cu mine. Asa mi-a mincat calul rusoaica. {i am avut si bani multi. Cum? Era grupul plin de bani rominesti. I-am strins si am vorbit cu o fata cu care ma impatimisem eu. Uite, schimbi in ruble, dau la tine mult. I-am dat, mi-am pastrat, am dat la ailalti. Ehe, sa stii tu, daca ai nasul mare si pe Georgica bun, n-ai treaba in viata. Acum m-ai luat pe nepregatite, dar data viitoare da-i un telefon lui nea Gore. Bag un miel la protap, stiu eu de unde sa iau doua casuri, vinisor am eu. Chem doua ciocanitoare si traim pina dimineata. Cind vii in Rimnicu Sarat nu ma uiti.”
Voi fute oare in viata asta, cu nea Gore, doua ciocanitoare din Rimnicu Sarat?